Mănăstirea Hodoș-Bodrog – Legende

949
Mănăstirea Hodoș-Bodrog

Una dintre cele mai vechi mănăstiri din țara noastră, Mănăstirea Hodoș-Bodrog, ascunde foarte multe legende cu privire la construcția ei, blestemele pe care le poartă și icoana veche din interiorul ei. Poveștile, unele extrem de triste, sunt acum purtate de oamenii locului care le povestesc tuturor celor ce ajung la mănăstire și vor să audă legendele ei. Cu aceste gânduri am pornit și noi a vă spune o mică istorie, puțin fantastică după modul cum pare, dar cu dovezi clare. De reținut că fiecare legendă are o dovadă la mănăstire, ceea ce le face și mai interesante.

Mănăsitirea Hodoș-Bodrog -legenda construirii

Mănăstirea Hodoș-Bodrog se află în județul Arad, cam la 15 km de Arad. Legenda cea mai interesantă este cea cu privire la construcția lăcașului de cult. Se spune că acum mult, mult timp exista un taur uriaș pe nume Hodroș care mergea în fiecare zi și săpa cu coarnele lângă un pârâu. Zi de zi merge în acel loc, timp de săptămâni făcând același lucru. Într-o zi a săpat și a săpat fără a se mai mișca din locul acela. Văzând acest lucru văcărița l-a lovit pentru a-l face să plece. Acesta s-a întors invers și a împuns-o cu coarnele, iar fata a murit. Văzând acest lucru săteni au decis să-l omoare, dar s-au dus pentru a vedea de ce tot săpa el acolo. Au găsit în acel loc o icoană cu Maica Domnului și Pruncul în brațe. Lângă aceasta era o pungă cu bănuți. Au decis a construi din acea pungă cu bani o biserică pe care a numit-o Hodoș-Bodrog.

Legenda tristă a unei mame care-și blestemă copilul

Altă legendă face referire la unul dintre mulții călugări care au slujit la mănăstire. După multă muncă depusă pentru a-l face călugăr, părinții lui au fost uitați. Într-o zi, însă, mama lui a prins un dor de acesta și s-a dus pentru a-l vedea. Tot drumul, fiind o femeie simplă, l-a parcurs pe jos. Tot ce avea erau niște nuci și puțini bănuți pe care i-a strâns pentru fiul ei. A mers două zile pe jos, iar ajungând acolo aceasta era obosită și îmbrăcată sărăcăcios, dar era foarte fericită că urmează să-și vadă copilul. Ajungând condusă de un alt călugăr la camera copilului ei, acesta a spus că nu o cunoaște și a cerut să fie dată afară deoarece îl face de râs. Mama călugărului l-a blestemat atunci a nu fi primit de pământ cum nici ea nu a fost primită de el.

După ceva timp acesta a murit, dar niciodată nu îi rezista corpul mai mult de o zi în pământ. Ultima dată când l-au găsit afară acesta avea inima scoasă din piept. Au decis a îngropa atunci doar corpul, iar inima a fost zidită în perete. Se spune că și acum dacă lipești urechea de beton se aude cum bate inima lui.

DISTRIBUIȚI