Satul Fata – Satul dispărut din România

663
satul dispărut

Frumoase locuri avem și cu ele ne mândrim mereu. Însă, printre aceste povești cu final fericit al unor locuri minunate, avem și locuri pierdute pe veci. Nu mă refer doar la clădiri istorice pierdute pentru eternitate, nici măcar la cele ce au fost abandonate în timp ce erau construite, ci mă refer la un sat întreg. Un sat ce se putea dezvolta frumos, dar acum poartă doar titlul de „Satul dispărut”.

Istoria tristă spusă despre Satul dispărut

Satul Fata este, sau mai bine zis era, un sat aflat undeva între Dumitrea Mare şi între Terpiu. Prin 1243 a fost prima dată menționat acest sat. Când acesta a dispărut, sincer, nu știm. Ceea ce știm sunt toate legendele despre dispariția satului, toate care arată o dispariție barbară și pătată cu sânge.

Prima legendă vorbește despre o epidemie care s-a năpustit peste tot satul. Aceasta a ucis treptat aproape fiecare persoană care trăia în sat, de la cei mai mici până la cei trecuți de mult prin viață. Singura urmă rămasă în jur sunt două fete care au reușit a rămâne în viață. Una dintre fete a fost adoptată de Dumitrea Mare și una de Terpiu. Tot așa și toată bogăția satului ar fi fost împărțită. Asta este, însă, cea mai fericită variantă…

A doua variantă îi arată pe cei din Fata ca fiind niște hoți ce au îndrăznit a fura de la cei din Dumitrea Mare și Terpiu. Mereu când erau plecați la muncă, cei din Fata mergeau și furau tot ce găseau. Obosiți de muncă și supărați de ceea ce se întâmpla, cei ce locuiau în cele două sate au hotărât a trimite scrisoare la împărat pentru a cere voie a ucide satul. Primind un răspuns afirmativ de la soția acestuia, au ucis întreg satul și au împărțit pământul.

Istoricii au ajuns la varianta finală cum că locuitorii satului ar fi fost uciși de cei ce locuiau în satele din jur pentru a fura toată averea lor. Oricare ar fi povestea adevărată, istoria este una tristă.

DISTRIBUIȚI