Legende ale Castelului Corvinilor- cât e istorie, cât e legendă?

1066
Legende

Castelul Corvinilor este unul dintre cele mai frumoase castele din țară. Nu spun asta doar în mod subiectiv, ci și luând în considerare toate elementele arhitecturale care construiesc acest castel. Exact ca orice castel, clădire veche și cu un puternic interes istoric, avem și multe legende.

Unele dintre aceste sunt extrase din evenimente, istorice, în timp ce altele sunt doar legende care s-au extins în credința populară, fără a fi dovedite și științific. Asta nu înseamnă neaparat că acestea sunt neadevărate, ci doar că nu sunt dovedite. Ceea ce este fascinant, însă, este că tocmai acestea dau farmecul locului și-l transformă radical. Cu acest gând am și dorit a vă spune două legende care se află în jurul castelului.

Prima dintre legende – „Legenda Corbului”

Prima legendă este „Legenda Corbului”. Aceasta a apărut ca răspuns al întrebării „De ce există un corb care poartă în cioc un inel de aur și este inscripționat în blazonul familiei Corvinilor?”. Legenda spune că  Sigismund de Luxemburg, un rege al Ungariei, a fost fascinat de frumusețea unei fete din Țara Hategului, Elisabeta, îndrăgostindu-se de ea și oferindu-i un copil. Acel copil este chiar Ioan de Hunedoara. Iubirea lor, însă, nu reușește să-și urmeze cursul firesc, datorită poziției regelui. Acesta este nevoit să o părăsească, înainte ca măcar să se nască fiul său, iar ca aceasta să nu fie văzută rău în lume, îi dă și un soț. Soțul poartă numele de Voicu și este un om apropiat al regelui.

Regele însă lasă un inel de aur pentru copil său, cu care să poate fi recunoscut la castel. Acesta ajunge să fie furat de un corb, atras de frumusețea lui, iar Ioan de Hunedoara străbunge corbul cu un arc pentru a recupera inelul. Auzind asta, familia regală decide să pună a emblemă a familiei hunedorenilor corbul cu inelul în cioc. Corbul în perioada respectivă însemna înțelepciune, chiar numele familie provine de „Corvus” însemnând în latină „Corb”.

A doua legendă – „Legenda Fântânii”

A doua legendă este Legenda Fântânii. Această legendă se învârte tot în jurul numelui lui Ioan de Hunedoara și care avea trei prizonieri turci în castelul său. Dorind atât de mult propria eliberare, cei trei prizonieri ajung la o înțelegere cu Ioan. Acesta le promite libertatea, dacă reușesc să facă o fântână cu apă bună. Timp de 15 ani au reușit să sape cei trei prizonieri, ajungând astfel la aproape 30 de metri când au dat, într-un sfârșit, de apă dulce.

Necazul face ca, în acest timp, Ioan să moară. Deși știută înțelegerea de către soția acestuia, ea decide să nu-i elibereze, ba chiar să-i omoare. Auzind acest lucru, cei trei turci, îi cer acesteia o ultimă dorință. Aceasta consta în a scris pe cheile fântânii o inscripție: „Apă ai, inimă nu”.

 

DISTRIBUIȚI