Cimitirul Vesel din Săpânţa – Contrastul dintre viață și moarte

2393
Cimitirul Vesel

Cimitirul Vesel din Săpânța este dovada vie a creativității poporului român în a crea o artă din tot ceea ce este firesc și trist omului. Aici se ia moartea în râs. Este bucuria de a scrie despre ce a făcut și cine a fost cel care se odihnește în acel mormânt. Transpunerea fascinantă unei vieții atât de lungi în câteva versuri. În final, împreună, aceste versuri crează o întreagă istorie a locuitorilor din Săpânța.

Creatorul cimitirului – Stan Ion Pătraș

Stan Ion Pătraș, un sculptor, poet și pictor popular de o creativitate ieșită din comun a stat la baza acestui cimitir. Din anul 1930, când a început a face prima cruce de lemn, până în anul 1977, an în care acesta a murit, sculptorul popular a realizat sute de cruci din lemn. Aceste cruci au creat Cimitirul Vesel din Săpânța, loc care a asigurat o creștere pe plan turistic pentru Maramureș. Ceea ce uimește cel mai mult la Cimitirul Vesel este culoare albastră predominantă în întreg cimitirul și desenele populare cu mesajele specifice de pe fiecare cruce.

Cimitirul Vesel – Contrastul dintre viață și moarte

Deși tradiția de a asocia moartea cu bucurie provine de la strămoșii daci, alta a fost originea ce a stat la baza acestei idei. Inspirația lui Stan Ion Pătraș a fost modul de realizare a priveghiului. A observată în cadrul ei sătenii se adunau pentru a-și aminti de viața celui trecut la neființă. Priveghiul nu era văzut ca fiind ceva foarte trist în zona de unde era acesta. Cei care se adunau, amintit de viața celui decedat, ajungeau a face glume pe seama lui pentru a alunga tristețea. Observând acest lucru sculptorul popular s-a gândit să imortalizeze aceste lucruri pe crucile lor.

Cimitirul văzut astăzi ca o trecere spre trecut

Locul a rămas neschimbat astăzi, ca o istorie scrisă în ghearele morții pe ultima bucată de lemn ce le este dăruită. Versuri naive descriu viața satului, mai în glumă, mai în serios, spre a rămâne veșnic cunoscut obiceiul de zi cu zi a celor ce au locuit acolo. Deși a murit Stan Ion Pătraș, Cimitirul vesel rămâne viu prin cei care-l vizitează, iar Dumitru Pop Tincu a fost cel ce a continuat munca sculptorului creativ.

Cele mai cunoscute citate:

Cea mai cunoscută cruce face referire la viața unei soacre care a murit. Putem afla din câteva versuri relația dintre cei doi, modul de vorbire din zona și timpul când a fost scris (care conține multe greșeli gramaticale considerate de noi acum, dar specifice acelui timp). Mai jos am lăsat pentru a se citi și a se forma o imagine de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă Cimitirul vesel:

„Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea.
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu şi cetea ea.

Voi care treceţi pă aici
Încercaţi să n-o treziţi,
Că acasă dacă vine
Iară-i cu gura pă mine.

Da aşa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-mea.”

Mai rămâne versurile scrise pentru Stan Ion Pătraș, cel care a realizat baza cimitirului:

„De cu tînăr copilaș
Io am fost Stan Ion Pătraș
Să mă ascultaț oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni

Cîte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit
Dar bine cît-am putut
Orișicine mia cerut

Vai săraca lumea mea
Că greu am trăit în ea”

DISTRIBUIȚI