Cetatea Șoimoș sau cetatea adormită

1460
Cetatea Șoimoș

Cetatea Șoimoș este una dintre cele mai frumoase din România, dar și una dintre cele mai puțin cunoscute. Construită pe malul drept al Mureșului, în vârful unui deal numit Cioaca Tăutului. Este o cetatea foarte veche, ce stă și păzește drumul dintre Crișana și Transilvania, în timp ce se ridică deasupra tuturor spre a fi observată și vizitată de cât mai multe persoane. Frumusețea unui asemenea loc lasă turistul mut spre a asculta poveștile istorice rămase prinse prin zidurile mari de piatră.

Numele cetății provine din activitatea predominantă din cetate: creșterea șoimilor pentru vânătoare. Multă lume a deținut acest castel, ajungând chiar reședință regală. Regina Isabela și fiul ei Ioan Sigismund Szapolya și-au petrecut o parte din viață în această cetate. Nu doar nume de regi au trecut ca proprietari ai cetății. În final, fie ei regi sau nu, toată lumea și-a lăsat amprenta asupra frumosului loc și și-au scris o parte din poveste între zidurile cetății.

Cetatea Șoimoș – Istorie și legende

Foarte bătrână ar fi această cetate. Construită undeva după primele invazii ale tătarilor din zonă, a dus o viață destul de lungă și încă se mai află într-o stare destul de bună. Prima atestare documentară a ei ar fi din 1278. Încă de atunci a impus un respect prin modul cum arăta. Ziduri mari de piatră, cu o intrare pe un pod de lemn care se afla deasupra unei râpe adânci, arăta exclusivitatea celor cei pot trece pragul.

Legenda cetății le leagă de formarea altor două cetăți: Șiria și Dezna. Construcția lor ar fi fost pusă pe seama a trei surori, două bune și una mai afurisită. Prima dintre ele, în timp ce erau construite cele trei cetăți a spus: „Dacă mă ajută bunul Dumnezeu, cetatea mea va fi gata mâine”. A doua soră a repetat exact ceea ce a spus prima soră, iar ultima, cu o urmă de superioritate, a spus: „Chiar dacă nu mă ajută bunul Dumnezeu, cetatea mea tot va fi gata mâine”. Drept pedeapsă pentru cele spuse, construcția lor nu a rezistat mult și cele trei fete au fost transformate în șerpi. Acum acestea merg în fiecare an, fiecare la cetatea ei, așteptând ca cineva să le elibereze. Dacă vor fi eliberate vor fi iar fete frumoase, iar cetatea își va recăpăta forma inițială.

DISTRIBUIȚI